Unele persoane produc mai multă insulină ca răspuns la proteinele și grăsimile din alimentație, în comparație cu carbohidrații, arată o cercetare nouă. Acest fapt sugerează că secreția de insulină este mai individualizată decât se credea până acum, iar rezultatele acestei cercetări pregătesc calea pentru a trata unele condiții medicale prin intermediul unei alimentații croite special pentru a ține cont de nevoile fiecărei persoane. 

Când alimentele sunt digerate, iar nutrienții sunt eliberați, insulele de celule pancreatice secretă insulină pentru a determina ca glucoza din sânge (din celulele organismului) să poată fi folosită ca energie, arată New Atlas. Factorul major determinant în secreția de insulină este glucoza, ea este produsă atunci când carbohidrații sunt descompuși. Cu toate acestea, efectul pe care îl au alte categorii de macronutrienți (de exemplu, proteinele și grăsimile) asupra producției de insulină a fost un fenomen explorat prea puțin. 

Acum, însă, cercetătorii de la University of British Columbia din Canada au condus un studiu de mari dimensiuni, pentru a compara modul în care organismul unor persoane diferite produce insulină ca răspuns la fiecare dintre macronutrienții studiați. Cercetătorii au descoperit că pentru unele persoane, proteinele și grăsimile au un efect mai puternic decât glucoza.

„Glucoza este un bine cunoscut factor declanșator al insulinei, dar noi am fost surprinși să vedem o variabilitate atât de mare, când unii indivizi au prezentat un răspuns mai puternic la proteine, iar alții au arătat la grăsimi”, a declarat James Johnson, profesor la University of British Columbia și unul dintre autorii corespondenți ai studiului. 

„Insulina îndeplinește un rol major în sănătatea oamenilor, în tot, îndepând de la diabet, când e vorba de o secreție prea scăzută, până la obezitate, creșterea în greutate și chiar în unele forme de cancer, când producția de insulină este prea mare”, a mai spus profesorul James Johnson. 

Între anii 2016 și 2022, cercetătorii au măsurat secreția de insulină ca răspuns la carbohidrați (glucoză), proteine (aminoacizi) și grăsimi (acizi grași) din insulele de celule pancreatice prelevate de la 140 de donatori decedați (atât femei, cât și bărbați), care reflectau populația generală. Pe aceste celule pancreatice s-au efectuat analize în urma cărora s-a ținut cont de expresia anumitor gene și anumitor proteine. 

Așa cum se așteptaseră cercetătorii, majoritatea celulelor pancreatice de la donatori au prezentat cel mai ridicat răspuns al insulinei la glucoză. În proporție de 9%m celulele au avut răspunsuri la aminoacizi, iar în proporție de 8%, celulele au avut răspunsuri la acizii grași care erau mai mari decât răspunsurile producției de insulină când acest hormon a fost stimulat de glucoză. 

„Această cercetare ridică un semn de întrebare cu privire la ceea ce se credea de multă vreme, cum că grăsimile au efecte neglijabile asupra secreției de insulină la toate persoanele”, a declarat Jelena Kolic, cercetător asociat în cadrul laboratorului Johnson de la University of British Columbia. 

Ea a adăugat că printr-o mai bună înțelegere a factorilor care determină secreția de insulină la unele persoane, oamenii de știință ar putea, în viitorul apropiat, să creeze recomandări și ghiduri personalizate pentru alimentația celor persoane, măsuri care ar putea ajuta oamenii să își gestioneze mai bine valorile glucozei în sânge, precum și nivelul insulinei. 

Situația donatorilor care suferiseră de diabet de tip 2 

În cadrul aceluiași studiu, cercetătorii au examinat și un subset de insule de celule pancreatice prelevate de la donatori care suferiseră de diabet de tip 2. În mod deloc surprinzător, aceste celulele aveau un răspuns scăzut al insulinei la glucoză. Cu toate acestea, răspunsul insuline produse de celulele lor pancreatice la proteine a rămas, în mare parte, intact. 

Această concluzie, subliniază oamenii de știință, susține și mai bine cazul dietelor bogate în proteine și ipoteza că acestea ar putea avea beneficii terapeutice pentru pacienții cu diabet zaharat de tip 2. Totodată, concluzia subliniază nevoia de a se efectua cercetări viitoare în domeniul secreției de insulină stimulate de proteine, a completat Jelena Kolic.