Candice Dragotă face terapie cu copii, iar de cele mai multe ori în cabinetul său are câteva ajutoare – pisicile ei. Animalele de companie au numeroase avantaje când vine vorba de interacțiunea cu copiii, spune ea: „De foarte multe ori, [copiii] se pot destăinui dacă există un companion de încredere. De aceea, eu tot timpul îi sfătuiesc pe părinții care au copii mai timizi, care socializează mai greu, să le ia un animal de companie – fie câine, fie pisică. Se întâmplă, de multe ori, ca animalul de companie să devină cel mai bun prieten și confident”. 

De multe ori, afirmă psihologul, copiii transferă anumite lucruri asupra animalului. „Ei vorbesc cu el, îi destăinuiesc lucruri... Există momentele astea în care copilul ventilează niște emoții, fie ele pozitive, fie negative”, a declarat Candice Prohanca-Dragotă pentru „Viața Medicală”. 

Am putut vorbi pe larg cu psihologul clinician, care este și o mare iubitoare de pisici, aseară, la un eveniment exclusivist în care a fost lansată noua imagine a Sheba, un brand de hrană umedă pentru pisici, care a anunțat aseară o nouă identitate de brand și un nou portofoliu de produse: texturi, arome și mirosuri noi, toate în pachete noi, pentru că pisicile merită o experiență culinară deosebită.

În opinia psihoterapeutului Candice Dragotă, animalul de companie responsabilizează copilul, în sensul că cel mic ajunge „să aibă grijă de o ființă vie: să îi pună bobițe, să îi pună apă, să îl plimbe dacă e câine sau să strângă la litieră dacă e pisică. Îl învață să fie responsabil, îl învață să fie autonom.”  

Apoi, prin intermediul animalului de companie, ca părinte, afirmă psihologul „poți să îi arăți copilului niște lecții importante, cum ar fi nașterea, trecerea în neființă... Mult mai ușor îi explici de ce s-a întâmplat să moară bunicul dacă i s-a întâmplat [copilului] cu animalul de companie. Sau dacă pisica are puișori îi spui «Uite, sunt mici, învață, sunt ascultători»”. 

Astfel, subliniază ea, părinții pot preda copiilor niște lecții despre viață și moarte, despre bine și rău, despre cum e să fii companionul unui animăluț: „Toate noțiunile astea de bioetică, de tot ce înseamnă să te duci să faci voluntariat, să ai un comportament pro-social. Toate lucrurile astea se pot preda și se pot învăța cu ajutorul animalelor de companie”. 

Candice Prohanca-Dragotă a ținut să ne reamintească faptul că terapie asistată cu animale există și pentru persoanele nevăzătoare, dar și pentru persoanele cu autism, cu ADHD, cu diverse tulburări, iar „animalele pot să ajute atât copiii, cât și adulții să interacționeze.” De exemplu, animalele pot să fie facilitatori: 

„[Când] ai o pisică – aparții unei comunități, intri pe rețele de socializare, pe Facebook, pe Instagram, postezi poze cu pisica ta. Te contactează cineva: «Uite, am și o pisică». Intri în vorbă cu alți oameni. La fel, cu câinele te duci în parc, socializezi. Animalele îți pot facilita apartenența la un grup. Am, de pildă, un băiat care este la mine în terapie. (...) El are o problemă de socializare, dar pentru că are pisică, a intrat într-un grup de pisici și de «pisicari» și a putut să inițieze niște dialoguri”, mi-a povestit psihoterapeutul. 

Beneficiile au apărut în cazul acelui băiat pentru că a putut să inițieze niște dialoguri, a putut să își găsească niște prieteni și iată cum animalele i-au facilitat interacțiunea cu alte persoane. Însă mai sunt și alte beneficii: „Mai este și sentimentul că nu ești singur. Chiar dacă animalul nu îți răspunde... Dar, iată, prin limbaj nonverbal, prin faptul că interacționează, că se freacă de tine, că dorește atenție și afecțiune, este o interacțiune cu omul”. 

Din punct de vedere psihologic, contează absolut orice gest în relație pentru noastră starea de bine, contează relațiile pe care le avem cu familia, prietenii, vecinii, colegii de serviciu, cu care împărtășim anumite pasiuni; „dar există și relația cu animalul de companie. Întâlnim atâtea persoane singure aflate la senectute care spun: «Din pensia mea, uite, primul lucru e că îi iau bobițe câinelui sau pisicii». Ce ar face oamenii aceștia, dacă nu ar avea acest substitut al unei afecțiuni umane? Iată cum ne ajută animalele foarte mult – și din punct de vedere psihologic”, a conchis Candice Prohanca-Dragotă.