UMFCD le-a pregătit o surpriză în acest sens mediciniștilor bucureșteni: începând cu noul an universitar, le pune la dispoziţie un centru modern, integrat, de simulare medicală.

Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” (UMFCD) va avea, în curând, poate cea mai modernă bază de învăţare prin simulare medicală din România. În urmă cu mai bine de două luni, profesorul Viorel Jinga, rectorul UMFCD, anunţa că a depus, în numele instituţiei amintite, o propunere de proiect pe componenta de digitalizare a universităţilor, finanţată din Planul Naţional de Redresare și Rezilienţă, în valoare de aproape 4 milioane de euro. Aceasta vizează dezvoltarea bazei de simulare medicală prin dotarea cu simulatoare complexe, de ultimă generaţie.

La nici două săptămâni de la momentul respectiv, rectorul UMFCD a mai făcut un anunţ, și anume că Universitatea a achiziţionat un imobil situat în centrul capitalei, pe str. Thomas Masaryk, „la mai puţin de 10 minute de Universitate și de rectorat”, viitorul sediu al Centrului de simulare medicală. Clădirea este formată din: adăpost pentru protecţie civilă, parcare subterană, parter cu recepţie, cinci etaje și un etaj tehnic. Suprafaţa utilă este de peste 2.000 mp și are o configuraţie de tip open space și dotări corespunzătoare unei clădiri de birouri, după cum ne-a explicat profesorul Jinga.

În această perioadă clădirea se află în proces de igienizare și de stabilire a necesităţilor de mobilier, diverse componente hardware etc., astfel încât de la 1 octombrie să poată fi funcţională. O parte din mobilier și simulatoare au fost deja achiziţionate (prin Fondul de dezvoltare instituţională finanţat de Ministerul Educaţiei) și așteaptă să fie amplasate în noul centru.

„Prin negocierea realizată de echipa noastră se vor realiza gratuit lucrările de pregătire a spaţiului, astfel încât de la 1 octombrie să se desfășoare în condiţii optime activităţile de simulare medicală din cadrul Universităţii”, a adăugat Viorel Jinga. El adaugă că valoarea acestui proiect de investiţii este de peste 3 milioane de euro, bani proveniţi din fondurile UMFCD.

Coordonator al centrului din str. Thomas Masaryk este asist. univ. dr. Cristian Toma, care are o vastă experienţă în activităţi de simulare medicală. El va fi ajutat de doi colegi, medicii rezidenţi Andrei Slobozeanu și Marina Leontescu, împreună cu aceștia formând o echipă încă din anii 2016-2017. Lor li s-au alăturat nu mai puţin de 60 de studenţi, ca voluntari.

Nu inventăm roata

Am stat de vorbă cu dr. Cristian Toma, pentru a afla mai mult din ceea ce înseamnă activitatea de învăţare prin simulare medicală la UMFCD și ce se va schimba odată cu punerea în funcţiune a noului centru. În primul rând, medicul ne-a explicat că această activitate nu este una nouă pentru UMFCD; simulare medicală se desfășoară și acum, numai că nu este standardizată, cum este cea pentru clinicieni, „iar prin noul centru, tocmai asta încercăm să facem”.

Practic, fiecare departament realiza, din iniţiativă proprie, cursuri tematice, uneori pe material biologic ex vivo sau chiar pe diverse simulatoare achiziţionate prin diverse proiecte. Din 2019, însă, a fost introdus un program standardizat pentru toţi studenţii Facultăţii de Medicină din anul întâi, cu două activităţi de simulare standard: „Suport vital de bază” și „Tehnici clinice de bază”.

În cadrul programului „Suport vital de bază” studenţii învaţă să acorde primul ajutor – de la dezobstrucţia căilor aeriene până la resuscitarea cardio-respiratorie. În „Tehnici clinice de bază”, activitatea se desfășoară sub forma unui atelier cu patru sau cinci staţii de lucru. La fiecare staţie de lucru există un segment de corp, un simulator de bază, unde un lector, împreună cu 4-5 studenţi fac o manevră timp de aproximativ 45-60 de minute, după care merg la următoarea staţie, prin rotaţie.

Astfel, cei 20-24 de participanţi învaţă și reușesc să înţeleagă, pe parcursul a 3-4 ore, cât durează atelierul, câteva manevre esenţiale: montarea unei branule, a unui cateter venos periferic, montare de sondă nazogastrică, realizarea tușeului rectal, a sondajului uretro-vezical și examenul ginecologic complet, inclusiv cu tușeu vaginal, examen cu valve, chiar și cu recoltare de Babeș-Papanicolau.

„Practic, orice student la Medicină generală de la UMF «Carol Davila» trece, până la finalul anului întâi, prin aceste staţii de lucru. Astfel, atunci când intră în practica de vară sau în cea din spital să fie deja acomodat cu toate manevrele, să le fi făcut cu mâna lui pe simulator”, mărturisește dr. Cristian Toma.

Simularea medicală nu înseamnă numai să înveţi să faci o procedură, să înveţi să faci o manevră, înseamnă să te acomodezi cu tehnica, dar și cu materialele pe care le folosești, cu pașii tehnicii și mai ales cu componenta de relaţionare cu pacientul și cu echipa. Ca să reproduci o manevră, dacă o faci într-un mediu sigur, în care te simţi protejat, nu e un lucru complex. Complexitatea actului medical până la urmă constă în punerea acestor patru puncte la un loc: manevră, utilizarea materialelor în secvenţă corectă și utilizarea corectă a lor, comunicarea cu echipa medicală și comunicarea primordială cu pacientul și aparţinătorii acestuia, cu familia. (Dr. Cristian Toma)

„Simulatoarele, în funcţie de nivelul lor tehnologic, pot permite mai multe tipuri de antrenament. Simulatoarele de bază, care imită anumite segmente ale corpului uman, nu au foarte multă tehnologie în interior; pe ele se pot face diverse manevre, cum ar fi montarea unui cateter venos periferic, adică o branulă, sau a unei sonde urinare. Simulatoarele de fidelitate înaltă au tehnologie avansată în interior, au și un ecran de proiecţie, și pe ele se pot face proceduri avansate de tip ecocardiografie transesofagiană sau ecoendoscopie ori bronhoscopie, chiar și ureteroscopie. În principiu, sunt proceduri mai complicate, dar foarte utile pentru studenţi, chiar dacă nu toţi vor ajunge cardiologi, de exemplu. Înţelegând și vizualizând patologiile, când vor deveni medici, indiferent de specialitatea pe care o vor avea, vor ști să-și direcţioneze mai bine pacientul.” (Dr. Cristian Toma)

Nimic la voia întâmplării

        Curiozitatea nu îmi dă pace și îl rog pe doctorul Toma să îmi explice cum va fi amenajat centrul din str. Thomas Masaryk. Așa am aflat că la parterul clădirii vor fi amenajate două săli generoase de curs, unde se vor ţine prezentările teoretice ale viitoarelor activităţi practice. Primul etaj va fi dedicat medicinei dentare, cu unităţi unde se poate lucra fizic partea de stomatologie pe manechin.

        Pe cel de-al doilea etaj va fi amenajat un compartiment de ginecologie, neonatologie și pediatrie. „Aici, în principiu, vom vedea ce se face în timpul nașterilor normale, dar și al celor cu complicaţii. Ulterior, nou-născutul o să fie preluat de echipa de neonatologie – vom vedea ce se urmărește și acolo –, iar când nou-născutul se transformă în pacient pediatric, urmărim manevrele pe care ar trebui să le știe orice viitor cadru medical pentru a le aplica unui pacient pediatric”, explică dr. Cristian Toma.

      Etajul al treilea va fi divizat în două: Unitate de Primiri Urgenţe și Secţie de Terapie Intensivă. La acest etaj se vor desfășura activităţi specifice UPU și Secţiei de Terapie Intensivă cu paturi, cu aparatură medicală reală. Mare parte dintre simulatoarele de aici sunt de înaltă fidelitate, unele chiar reușind să „păcălească” aparatura reală:

„Dacă ducem un manechin full body – îl avem deja – într-o secţie de terapie intensivă și îl conectăm la aparatura reală preexistentă, el știe să «păcălească» aparatul că este un pacient real – are frecvenţă cardiacă, ritm de EKG etc. Eu, instructorul, îl pot controla printr-o tabletă, pentru că simptomele și manifestările lui sunt controlate printr-un soft”.

Etajul al patrulea va fi alocat competenţelor, procedurilor mai nișate: colonoscopie, endoscopie digestivă superioară, bronhoscopie, ureteroscopie, artroscopie, tot ce ţine de ortopedie (ortopedie minim invazivă), ecocardiografie, ecografie ș.a.m.d. Vor exista staţii de lucru care vor fi permutate în funcţie de cursurile care se vor organiza.

La ultimul etaj, al cincilea, va exista o aripă dedicată chirurgiei, în general – chirurgie generală, vasculară, ginecologică, urologică ș.a.m.d. –, vor fi staţii de lucru pentru laparoscopie, dar și pentru chirurgia clasică. Iar a doua aripă (clădirea are două aripi, unite între ele printr-o cameră-tampon) va simula medicina de ambulatoriu. Aici va fi simulat un cabinet – va exista și o cameră de tip salon – unde viitorii medici vor fi instruiţi în ceea ce privește medicina în ambulatoriu, cum se realizează examenul clinic, anamneza ș.a.m.d.

Vremurile tulburi în care ne aflăm m-au împins cu tirul întrebărilor și către medicina de dezastru sau medicina pentru situaţiile de urgenţă. Eram aproape sigur că nici acest domeniu nu a fost omis din proiect, dar aveam nevoie de o confirmare. Într-adevăr, pe acest etaj se va amenaja și un spaţiu pentru medicina de dezastru și pentru medicina în situaţii de urgenţă:

„În principiu, va fi un mediu simulat similar cu exteriorul – cutremur, incendiu, cablu de electricitate dezafectat etc. – și îi învăţăm pe cursanţi cum să reacţioneze în astfel de situaţii. Mai mult de atât, la subsol clădirea are și un adăpost pentru protecţie civilă. Vom face ceva exerciţii și acolo pentru situaţii deosebite, cum ar fi un război sau un atac chimic”, mă asigură interlocutorul meu.

Spuneam că această clădire are două aripi unite între ele, pe fiecare etaj, printr-o cameră-tampon. Această cameră va juca, conform planificării, rolul unei săli de debriefing (de analiză). Acolo vor exista o masă, scaune de jur-împrejurul ei și un monitor: „După fiecare caz finalizat, la UPU, de exemplu, instructorul va merge la masă cu participanţii, vor vizualiza înregistrarea cu derularea exerciţiului și vor dezbate ceea ce s-a întâmplat acolo. El va pune întrebări care să-l ajute pe student să ajungă la un răspuns, pentru că în acest fel informaţia se reţine mult mai bine pe termen lung”, explică dr. Toma.

Triaj al orientărilor

Toate activităţile care se fac în cadrul centrului, activităţi practice și cu componentă teoretică, vor fi transmise în direct întregii comunităţi universitare într-un stream online. Cine are acces la internet și la minimum de tehnologie poate să intre în direct la curs, să audă și să vadă ceea ce se întâmplă acolo.

Practic, acest lucru va permite și un soi de triaj al orientărilor. De exemplu, un student în an mai mare care înclină către o carieră chirurgicală, de pildă, având acces la aceste cursuri, live sau înregistrate, și înţelegând conceptul, se va putea înscrie atunci când se va organiza cursul de chirurgie, și va participa fizic, mărturisește Cristian Toma:

„Nu ascund faptul că încercăm să dezvoltăm cursurile mai nișate. Ele sunt și mai atractive pentru studenţi – sunt studenţii generaţiei tehnologizate – și atunci, prin acest stream online le-am da acces celor interesaţi să se dezvolte, iar dacă vor să participe și fizic, se pot înscrie și, în ordinea în care s-au înscris, vor participa la curs”.

O comunitate cu pacienţi standardizaţi

Nu știu dacă este o premieră naţională, dar un fapt original este cu siguranţă. Spre finalul discuţiei noastre, doctorul Toma mi-a mai mărturisit ceva, inedit: „Vrem să facem un nucleu de oameni, o comunitate cu pacienţi standardizaţi, formată din studenţi de la UNATC și din pacienţi trecuţi prin boală, care știu exact cum le-a fost, și au disponibilitatea și bunăvoinţa de a fi voluntari la centrul de simulare, să vină cu experienţa lor reală”.

Toţi aceștia vor fi instruiţi înainte în legătură cu ce să spună – „am avut asta, asta și asta, m-am simţit așa, mi s-a luat analiza asta și mi s-a făcut procedura asta” –, iar studenţii să descopere cam care ar fi traseul de urmat. Toate acestea – sub coordonarea unui instructor din specialitatea respectivă, un cadru didactic.

Scopul final al simulării medicale este siguranţa actului medical și a pacientului.